Aceleași fețe incomode,
Îmi sar in cale, în fiecare dimineață,
Purtând cu toții, aceeași mască,
Îmi introduc frica în casă,
Și în pace, nu mă lasă.
Aceleași vorbe, iar și iar,
Spuse fară niciun scop sau noimă,
Îmi duc neuronii în comă,
Și nimeni, nu le-aude,
Pereții rigizi, crăpați și rupți,
Nici ei nu mai aud.
Aceeași comă, aceeași farsă,
Același mort, aceeași plasă,
Aceleași fețe incomode,
Fară opinii, fară drepturi, fară carte,
Fără dorință, fară demnitate,
Stau și zac în tăcere,
Stau și zac fară plăcere,
Aceleași fețe, asimetrice, pline de defecte.
vezi mai multe poezii de: S.L. Yousef