Visez câmpii de orizont,
dintr-o poiană de final,
cum picură cu galben-pal
pe Uvertura lui Egmont...
O toamnă lungă și-un desfrâu
îmi bântuie prin ochi solar;
Van Bethoveen s-aude clar
mocnind în verdele din grâu
Și-n frunzăret de chihlimbar
străluminând răzleț pe vânt;
Ai buze moi, de necuvânt,
ce îmi strivesc pieptul barbar;
Tot asfințitul s-a ascuns
în pămătufii arămii
și-n ochii-ți - două elegii
ce sevele mi le-au pătruns.
Și ninge-n lăstăriș de-apus
cu năluciri de sânii tăi,
printre răchite și văpăi,
acolo unde timpu-i dus...
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mersi, Purice Narcis-Teofil!
gabriel cristea (autor)
duminică, 21 martie 2021
Mulțumesc, Lucia Eniu!
gabriel cristea (autor)
duminică, 21 martie 2021
Mulțumesc, domnule Emilian Lican! Mai avem și melancolii...
gabriel cristea (autor)
duminică, 21 martie 2021
@Autorului
-Bine că nu-i, încă, înscrisă în //Tema săptămânii//, îmi pot permite să comentez:
/Apreciez!/.
Cele bune,
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
sâmbătă, 20 martie 2021
Ce frumos imn!
Lucia Eniu
vineri, 19 martie 2021
Mulțumesc frumos, M. Horlaci! :)
gabriel cristea (autor)
joi, 18 martie 2021
O bijuterie. Felicitări :)
M Horlaci
joi, 18 martie 2021