acum pot să stau în palma ta
să mă pierd prin venele tale
și să sorb tristețea care alunecă
odată cu sângele tău
fără să îngheț ori să îmi pierd suflul
pot să te respir și să îți miros sufletul
așa cum miros pădurea
fără să mai fug speriată ba înspre tine
ba cât mai departe de tine
pot să simt căldura care îmi crește în vintre
chiar de acolo de unde
m-am pierdut de mine cândva
până ce respir iar
pentru că, stând în palma ta şi privindu-te,
știu că eu sunt
vezi mai multe poezii de: psihodadum
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.