Pe piscul unui munte negru,
O pasare privea în jos,
Cu ciocul sur, cu pene ecru
Își răsucea ochii pe dos.
Cum eu zburam, -o călătoare
De ea mă apropii ca un corb
Ce-și poartă chinul său în zare,
Ca pașii cei purtați de-un orb.
O întreb:,,Să vin lângă tine, pot?"
Să fim un cuplu pe-un vârf,
De tu vei cădea de pe-un clopot,
Eu să-mi desfac aripile-n vânt.
De apă buzele-ți vor cere,
Eu să mă-ntind peste izvoare,
Ca leacul peste o durere,
Cu un ulcior să-ți dau târcoale.
De hrană sângele îți moare
Sămânță într-un lan de grâu;
M-aș face pâine în cuptoare
Dospită-n apa unui râu.
Iar de iubirea mi-o vei da,
Te-oi duce pân' la casa mea,
Pântec moale, fulg de zăpadă,
Cântec dulce cu luciri de stea.
Pasărea privea la cer, tăcea...
Din ochiul stâng o lacrimă-i curgea
Și tot răul și urâtul muia;
Acvila metamorfoza mea era.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.