Adăpost în vremuri grele
Adăpost în vremuri grele
Doamne Tu ai fost mereu,
Şi când mă gândesc la ele
Firul negru-al vieţii mele
Prin credinţă-l văd trofeu,
Sub semnul de curcubeu!
Scut şi pavăză,... promisă
În preasfântul Tău Cuvânt,
Doamne-n inima deschisă
Am lăsat loc de-a fi scrisă
Legea-n Noul Legământ -
Normă-a vieţii, pe pământ!
Sub scumpa-Ţi oblăduire
Ţi-am predat toată fiinţa,
Ca sfânta-Ţi neprihănire
Tot mai sus, spre mântuire
Să-mi lumineze conştiinţa,
Să-mi întărească credinţa!
Doamne, de a mă conduce
’N-ascultarea cea deplină,
Pe cărarea ce-n sus duce
Ca s-ajung până la cruce,
Duhul Sfânt să-mi întreţină,
Candela, de-a-mi fi lumină!
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.