Adevărul de la terasă
...
-Caut de-o viață adevărul
Zise un client oarecare
Care luase-o țuică mare.
L-am căutat mult și degeaba
Peste tot și îndelung,
Așa că uite cum stă treaba:
Pentru că nu se mai poate,
Am încetat să mai plâng
Sau să mă mai tem de moarte:
M-am aplecat și-am luat toporul,
Și cu el îmi fac dreptate!
Ăsta este adevărul!
...
-Nu-i ca tine mă fârtate,
Adevărul nu-i toporul, adevărul e covorul
Sub care-ascund ăștia gunoiul,
Escrocul, hoțul și ciocoiul
Și să știi că am dreptate!
...
-Ia mai tăceți mă din gură,
Se băgă în seamă Bulă.
Ce spuneți voi e doar poveste.
Adevărul ăsta este:
Trăim într-o lume tristă,
Adevărul nu există!
...
-Oameni buni, nu este-așa
Interveni un bătrân
Cu căciulă brumărie
Și o față de om bun,
Adevărul, nu e greu
De găsit, e Dumnezeu
Și v-o spun cu bucurie!
...
-L-ai văzut dumneata?!
Întreabă unul cam băut.
-Dar tu ai minte, domnul meu?
Întrebă încet bătrânul
-Normal! Se răsti nebunul
-Ți-a văzut-o cineva?!
Și toți, deodată au tăcut.
Zâmbind, s-a ridicat moșneagul
Și a plecat, ținând toiagul!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.