Şi florile toate-n câmpie
Îţi cântă Doamne, ne-ncetat
Un Imn de sfântă bucurie
Că eşti aşa de minunat!
Şi minunat ţi-e glasul dulce
Când din iubire ne vorbeşti,
Zefirul, pacea ne aduce
Din slăvile Tale cereşti.
Purtăm un dor, mereu de casă..
Ne este sufletul prea plin
De dor, de-a fi în cer, Mireasă
La nunta Celui sfânt, Divin..
Cum răsplăti-vom Doamne, oare,
Iubirea ce ne-ai dăruit?
Noi vom vesti cât eşti de mare
Şi cât de mult Tu ne-ai iubit...
Şi cât ai suferit pe cruce
Ca să ne ştii lângă ai tăi,
Chemându-ne cu Glasul dulce
Ne-ai scos biruitori din văi..
Din văile pline de jale
Din lanţurile celui rău
Ne-ai însoţit pe a Ta Cale,
Cu bucurii din cerul Tău...
Vom flutura steagul iubirii
Când lumea ne va apăsa
Cu spinii grei.. Dar trandafirii,
De cer mai mult se vor lega...
Ne dai în viaţă, biruinţa
Şi frumuseţi şi melodii,
Te-aşteaptă astăzi Porumbiţa
Doar ca să vii.. doar ca să vii...
10.09.2016
vezi mai multe poezii de: danab
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc pentru cuvintele voastre...
cu drag si pretuire,
danab (autor)
miercuri, 14 septembrie 2016
Mă încântă versul tău pios și odihnitor!
stefan doroftei doimaneanu
sâmbătă, 10 septembrie 2016
Frumoasă și caldă poezie, Dănuta !
Cu drag,
mirimirela
sâmbătă, 10 septembrie 2016