De câțiva ani m-ascund la mine-n barbă,
Să nu mă mai cunoașteți cum am fost,
Să vă contemplu cu-o privire oarbă,
Să-mi fac din mine însumi adăpost.
Dar nici așa nu mai găsesc scăpare,
Năravul mi se află imediat,
Bărbos celebru pentru fiecare,
Mai bine aș umbla decapitat.
Nici nu e mult, până să vină ora
Cedării unui cap, uzat prea mult,
Vi-l voi lăsa, cu milă, tuturora,
Dacă-mi promiteți, gratis, un consult.
Eu ca Danton în fața ghilotinei,
Îl rog pe gâde, îl implor smerit,
Să-mi taie capul, pe măsura vinei,
Dar să-l arate țării, la sfârșit.
Și-acum să bem, să spargem o fereastră,
Într-un butoi de vin intrând călări,
Că-mbătrânesc în fața dumneavoastră
Și mor de dragul tristei mele țări.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.