Cheia - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Mari poeți, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiță, cu scânteie, cu o apă, c-o păpușă.
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic că seamănă c-o ușă.

Ușa către fericire, ușa către mângâiere,
Ușa ce spre taine duce galopând luna de miere.
Ușa către înrobire, ușa jugului etern,
Ușa care îți deschide perspectiva spre infern.

De, dar ca s-ajungi să intri , e-o problemă delicată
Fiindcă mai întâi de toate, ușa trebuie descuiată.
Și treaba se face bine și devine fericită
Nu cu cheia la-ntâmplare , ci cu cheia potrivită ,

Cheia ei originală , orice ușă-n lumea asta
După nuntă și tradiție are cheia ei și basta!
Dar de iei un gen de ușă, simplă, dublă sau de tei
Și-ai să vezi că merg la dânsa două sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu țipa, nu fă scandal,
Ia-ți mai bine portofelul și te du la tribunal .
Ca să-ți iei o altă ușă, liber trebuie să fii
Și-asta costă, după leafă, de la 3 la 7 mii!

Când alegi o ușă nouă, trebuie s-o faci cu artă
Să n-aibă, Doamne ferește, broască defectă, spartă.
Că broască atât e bună până n-a scăpat la chei,
Că pe urmă n-o mai fereci, nici cu două, nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apă
Te trezeșți că-i sare smalțul, ori se sparge, ori se crapă.
Ușa este ca găina, că abia când e bătrână
Mai matură și mai coaptă, face supa cea mai bună.

Da, dar care om în viață nu și-a spus în gândul lui:
" Dă-o dracului de supă, vreau un piciorus de pui "?
Ușa este ca un loto, zice puștiului un tată,
Nu e nici o diferență - dai un ban, mai tragi odată.

Însă, dragul tatii , află, nu ține cât veșnicia,
Că exagerând cu joaca , ți se strică jucăria.
Am văzut o ușă care a trăit în viața toată
Ca o sfântă cuvioasă și-a murit nedescuiată.

A urlat la dânsa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie îngălbenită, poate vrei să intri-n rai ?
Marș la iad, acolo-i locul pentru-o scândură uscată,
Ai trăit degeaba-n lume și-ai rămas tot încuiată.

Ce te temi mereu de ușă ! o să-mi spuneți cu temei !
Habar n-am: Bun ! Perfect !
Aveți dreptate, să vorbim atunci de chei.

Fiindcă principalu-n lume, nu e gândul, nici ideea,
Nu e focul și nici roata, principalul este cheia.
Și există chei... O groază, câți bărbați, atâtea chei,
Că de când e lumea lume, cheile le țin la ei.

Unele sunt lungi și groase, sau subțiri ca un șiret,
Altele mici, delicate, ce deschid și un fișet.
Principalul nu-i mărimea, important - la orice ușă -
E să se lovescă cheia și să fie jucăușă.

Să nu se-ndoaie-n broască și să țină la-nvârtit.
Chei de lacăte, valize, de casete, frigidere,
De cămări, de mănăstire, pivnițe sau șifoniere,
Ar mai fi cheia franceză, cheia la casa de bani,

Cheia de la turnul Londrei sau făcută de țigani,
Dară, ce te faci, amice, că din sute de modele
Tu te chinui toată viața cu o cheie de sardele!
Merge ea cât merge bine, dar apoi prinde rugină

Și-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumină!
Poți să-i dai cu glaspapirul , șmirghel , pile , ciocolată ,
Tot ce-ncerci este zadarnic , ți-a ieșit din uz și gata!

Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi și degeaba-ți ieși din fire.
Nu te mai văita la lume, nu e vina nimănui,
Leagă-o cu-n șiret sau fundă , fă-i un nod și pune-o-n cui !

Sunt atâtea chei pe lume, cheia "SOL" și cheia "FA ",
Dar asta nu te-ncălzește dacă n-ai tu cheia ta.
Și zicând cum zic bătrânii la o tinerețe nouă,
Zici privindu-ți amintirea:
" Ah , De-aș fi avut eu două!”



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

ce poezie !

hi..hi...
multumesc de postare!
cu pretuire,
danab
miercuri, 30 martie 2016