Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele,
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Pygmalion,
Hai şi umblă, Galatee!
Dacă tu ai dispărea,
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reci,
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă...
De-ai cădea, într-adevăr,
În momentul marii frângeri,
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă aş pleca,
Umilit şi iluzoriu,
Unde este casa mea,
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din râsu-mi, şi din plânsu-mi,
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi!
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Tu , retras Pygmalion , m-ai cioplit in piatra
mi-ai dat forma, dulce chip , ca de Cleopatra
mi-ai vorbit , m-ai alintat , ai stat doar cu mine
si pe zei i-ai implorat sa-mi dea viata , pentru tine.
M-ai eliberat din stanca, m-ai facut femeie
m-ai trezit din adormire cu a inimii scanteie
mi-ai dat nume , Galateea , m-ai visat mireasa
caci tu ai dorit ca-n viata eu sa-ti fiu aleasa.
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015