Dacă tu ai dispărea - Adrian Păunescu

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare. 

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele. 

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie, 
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee! 

Dacă tu ai dispărea 
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă. 

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci 
Orişiunde o să-ţi placă... 

De-ai cădea într-adevăr 
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri. 

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu. 

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi.



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Tu , retras Pygmalion , m-ai cioplit in piatra
mi-ai dat forma, dulce chip , ca de Cleopatra
mi-ai vorbit , m-ai alintat , ai stat doar cu mine
si pe zei i-ai implorat sa-mi dea viata , pentru tine.

M-ai eliberat din stanca, m-ai facut femeie
m-ai trezit din adormire cu a inimii scanteie
mi-ai dat nume , Galateea , m-ai visat mireasa
caci tu ai dorit ca-n viata eu sa-ti fiu aleasa.
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015