A mai trecut o eră socială,
Au mai murit nevinovaţi destui,
S-a mai intrat în primul an de şcoală,
S-a mai făcut curat printre statui.
S-au mai schimbat ocazii şi guverne,
Au mai crescut copiii noştri, mari,
S-au mai schimbat realităţi eterne,
Sunt glorioşi mai mulţi torţionari.
S-au mai cernut echipe campioane.
Sunt alte capitale de văzut,
Dansează alte state suverane,
Într-un acelaşi vechi imperiu mut.
La baruri, alte curve ne aşteaptă
Şi alti actori celebri mor ciudat,
Străvechea strâmbă linie e dreaptă,
S-au mai întors din cei care-au plecat.
Alţi contraforţi pe pârghia puterii
Şi după gratii alți puşcăriaşi.
Cu alt accent vânează trist hingherii
Și alţi viteji sunt robii altor laşi.
Eu aş putea să spun că-i mult mai bine,
Au survenit modificări de soi
Şi, totuşi, e ceva ce mă reţine
În cursa înainte-înapoi.
Acum sunt strâmbe toate celelalte,
De-atâtea îndreptări şi noi dreptăţi,
Ridicol e ca morţii să tresalte
Şi-i vinovat şi cel mai nou dezmăț.
A fost o lume fără de ieşire,
Pe care-am spart-o, să putem ieşi,
Dar nu mai poate omul să respire
Şi să le-aducă pâine la copii.
Din dogmă-n dogmă, de la cald la rece
Şi de la fierbinţeală pân-la ger,
Atât de grabnic viaţa noastră trece,
Că nu mai pot să număr sau să sper.
Nimic nu-i astăzi bun din ce fusese,
Cum ieri îl blestemam pe-alaltăieri,
Mecanică a altor interese,
Alţi chiriaşi aceleiaşi puteri.
Și-ntr-un reflex ce ne-nvinovățește
Și mâine-n zori o să ne dea la câini,
Mustrându-ne, egal și creștinește,
Iisus, pe crucea Lui, fără nădejde,
E pironit la cele două mâini.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.