Cerneala putrezeste-n calimari,
In beciuri, vinul nostru reinvie,
Ca sa miroasa a lastari de vie
Si prin armuri ne trec stafii calari.
Dintre ai nostri, cei mai multi s-au stins,
Bizantul pretutindeni ni se-arata,
Ce scris zadarnic, vremuri de erata,
Stilistica bogata dinadins.
Caderi de roti de dorul cheii coarbe,
Oprirea va veni, acus-acus,
Vai, ce aproape au ajuns cei dusi,
Biblioteca parca ne resoarbe,
In trista tara a privirii oarbe,
Amurg valah. Imbatrinim, Fanus.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:) frumos!
danab
joi, 09 iulie 2015
Acum ce sa mai zic? Ca ieri am selectat poezia aceasta ca s-o postez ? :)
Te astept si cu alte postari :) si iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru acest site!
Adina Speranta
joi, 09 iulie 2015