Haitele pleacă pe sate
Și lăcrimează flămând,
Se vor hrăni cu de toate,
Lucruri, fiinţe, pe rând.
Nu li se ştie structura,
Haitele-s haite şi-atât,
Cea mai de preţ le e gura,
Care consumă urât..
Nu sunt nici lupi, nici hiene,
Oameni nu sunt, că nu par,
Vivacitate şi lene
Într-un amestec bizar.
Haitele ştiu ce se poate,
N-au decât foame în trup.
Cei păgubiţi, de prin sate,
Cred că sunt om şi sunt lup.
Însângeratele haite
Milă nu au şi nu vor,
Forţa e toată la haite
Şi ne impun legea lor.
Dacă aceasta se poate
Între toți oamenii duri,
Dacă vin haite pe sate,
Hai să fugim în păduri.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.