Am fost programaţi să devenim. Şi nu cineva, de capul lui,
A făcut asta. Ci regizorii noştri ne-au sortit acest loc,
De tomberon european şi de crematoriu al resturilor
Industriale şi menajere. Asta e ceea ce părem, ceea
Ce cred ei că suntem noi. Degeaba l-aţi dat afară
Pe Dolfi Drimer, gunoaiele au şi plecat către noi,
Bombardament de gunoaie asupra României şi, vai,
Nu cele concrete sunt pericolul numărul 1, ci gunoaiele
Din societate. Dar confuzia de termeni? Dar
Lupta împotriva valorilor, dar neisprăviţii
Care au pus mâna pe averea poporului român
Şi i-au risipit-o? Dar guvernanţii cinici
Care au vândut pe doi bani pământul arabil şi munţii
Şi marea şi izvoarele de ape curate şi fetele mari?
Dar traficanţii de copilaşi, în beneficiul bogătaşilor
Care aveau nevoie de rinichii lor, de ficatul lor,
De toate organele lor tinere? Pentru a şi le grefa ei.
Dar specula cu tot ce a fost mai bun şi dulce
Şi proaspăt, în această ţară părăginită şi tragică?
Astea sunt gunoaiele care-au şi intrat în circuitul
De valori româneşti şi nici un crematoriu nu le va putea
Separa şi arde. Suntem o ţară bolnavă şi n-avem bani
Pentru spitalizare. Şi nici asigurare n-avem
Şi murim pe picioare. Ceaţă politică peste actele noastre
Şi peste cărţile noastre. Şi peste istoria noastră naţională,
Inclusiv peste ultimele ei file găurite de gloanţe.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.