Lui Petre Roman şi Adrian Severin, să ne cumpere
Cu intenţie. Pe pământurile noastre intrăm în voioşie ca
Să constatăm îngroziţi, că nu avem cu ce să le lucrăm,
Iar costul semănatului, îngrijitului şi culesului e mai
Mare decât ceea ce putem obţine din acele pământuri.
Sfidare neroadă la adresa clipei în care ne bucuram.
Sfidare şi pârloagă. Haos. Grajduri şi sedii, unelte şi
Animale jecmănite şi batjocorite. Nici de la marii
Proprietari nu s-a furat, când a fost cealaltă nenorocire,
După război, atât cât s-a furat de la noi, colectiviştii
Obligatorii. Dar nici aşa nu se poate. Nu se poate trăi
Numai din porunci de sus şi nici nu se poate muri când
Vor inchizitorii noştri, Doamne, iartă-l pe domnul profesor
Ioan Totu, care n-a mai suportat nedreptatea, umilinţa
Şi josnicia, în numele tuturor colegilor săi, renunţând
La viaţă şi la orice recurs! Cui aţi mai putea acum
Să-i acordaţi clemenţa dumneavoastră prezidenţială,
Domnule Iliescu? Eu nu v-acuz, eu vă plâng. Pentru că
Sunteți un mare nefericit, fost comunist care şi-a asumat
Răspunderea istorică insuportabilă, de a desocializa
România, fost nedreptăţit, care se încăpăţânează, de
Dragul nici unei bucurii, să nedreptăţească, prin
Nonacţiune, fost om curajos cuprins de timorare
Nemeritată, în faţa problemelor mari ale ţării, pe care
Toţi aşa-zişii specialişti îl obligă să le accepte, în modul
Antipopular în care le gândesc ei, foametea, sărăcia,
Sfidarea preţurilor, atârnarea politicii externe, devalorizarea
Leului, reforma antiromânească, deruta tineretului,
Pervertirea Televiziunii, conflictele interetnice,
Înstrăinarea valorilor ţării şi, mai ales, procesul
Comunismului, cea mai gravă diversiune a scenei noastre
Politice, cea mai toxică şi consistentă ceaţă a tuturor
Anotimpurilor noastre, crimă programată, aţâţare
Permanentă la război civil, zâzanie bine organizată
Şi implozie a României presată de pretutindeni. Asta e
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu