Am arătat că "Marile porturi lansează defecte la
Apă, ateliere cu meşteri pricepuți defectează nuanțat şi
Riguros toate maşinările Atlantidei" şi nu mi-a fost uşor
Să vă povestesc despre "Drapelele bazonate în toate
Culorile, după ce fel de steag au purtat alternativ
Croitorii care ne-au ocupat croitoria" şi dacă nu mă
Credeţi, vă rog să citiţi ceea ce am apucat să public
În vremea aceea şi iată acest final de poem, pe care
Nu-mi amintesc să-l fi apărat vreunul dintre nemernicii
Care fac azi pe anticomuniştii, de interdicţia ca el să nu
Mai apară niciodată, în nici o carte, după ce apăruse în
"Flacăra" şi Almanahul "Flacăra" : "E oare atât de mare
şi dezagreabil pericolul de a avea şi calităţi, încât,
În fiecare zi, noi, bieţii tăi atlanţi, suntem politizaţi
Către defecte şi îndobitociţi către erori fără nici o zi de
Reculegere? Ne închinăm ţie să ne mai ierți, Atlantida,
Și mergem să ne închinăm stemei tale, cu doi galoşi
Încrucişaţi din care curge apa şi nu ştim cărui om să-i
Spunem, barcagiului negru, în mâinile căruia vâslele
S-au rupt, chirurgului de branhii sau artistului amator,
Care şterge cu apă toate tablourile din muzee, redându-i
Pânzei puritatea. O, noi, guralivii supuşi ai mereu mai
Asimilatelor noastre defecte, recunoscători înălţăm ochii
Spre tine, lipindu-ne frunţile de odihnitorii tăi galoşi
Monumentali". Şi cei doi galoşi s-au supărat
Pentru aceste versuri.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.