Din oceanele acestei văgăuni planetare, către ochii
Mamelor care le-au plâns. Dar nici una nici alta nu sunt
Nişte priorităţi, în ceaţa politică a României post-socialiste.
Vindem tot, pierdem tot, România va fi chiriaşă pe
Pământul României şi Nicolae Ceauşescu va deveni erou
Naţional. Ascultaţi ce vă spun, nu vă spun cu nici un fel
De patimă. E o cale greşită. E un program criminal.
E un rol subaltern. Nu mă tem de nici o nenorocire
Care mi s-ar putea întâmpla, pentru că şi aşa am avut
Prea mult noroc, până azi, în această viaţă. Şi am enervat
Pe prea mulţi, cu biruinţele mele, obţinute uneori împotriva
Oricărei logici. Trebuia să fiu omorât de mai multe ori
În socialism şi de mai multe ori în capitalism. Încercări
Eşuate. Mult diletantism. Şi în arta crimei. Ce vă faceţi,
Băieţi, fără nişte profesionişti veritabili? Nu vă dați
Seama că puteţi pierde competiţia? Dacă rămâne vreun
Om viu în România? Dacă îndrăzneşte cineva să-şi aducă
Aminte că aici a existat un popor, care-a suferit pentru
Propria lui libertate şi că, şi atunci când acest popor
S-a revoltat, n-a făcut-o ca să-şi batjocorească propriile
Sale jertfe, ci ca să se bucure şi el, măcar în mica parte
De viaţă care i-a mai rămas de trăit, de câte ceva din
Bunătăţile lumii şi uite-l suferind mai grozav decât
Suferise. Popor crucificat. Între socialism şi capitalism.
Între unguri şi ruşi. Între arabi şi evrei. Între americani
Şi nemţi. Asta e soarta noastră, să pierdem tot, atunci
Când tocmai vroiam să câştigăm ceva, vasul de cristal
Care ne încorporase lacrimile a căzut la pământ
Şi s-a spart. Şcoala copiilor noştri ne costă acum cât o
Excursie în Lună, sănătatea nu ne-o mai putem îngriji
Cu medicamentele şi medici, propriei noastre trude.
Nu mai există cultură, în afară de firava cultură a
Cerealelor şi de tot mai bogata cultură de microbi.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.