Primele gânduri, cu privire la România, când pronunţi
Numele Preşedintelui ei şi zilnica scufundare, o, Doamne,
Zilnica noastră cădere în noi înşine, implozia noastră cu
Amortizor. Cădem în noi înşine fără scăpare, ne regăsim
Într-un embrion cu termen redus, țapinarii primitivi şi
Inginerii atomişti cu chelie profesională, naţionalişti şi
Internaţionalişti, mama şi tata, 1930 şi 1940.
Implozie social-politică şi colaps economic, hârtia de 100
Lei mai ineficientă ca hârtia inigienică, toţi peştii răpitori
Aliindu-se într-unul singur, la comanda peştelui-
Fierăstrău Nicolae Manolescu, urmează atacul cel mare,
Dar Ion Iliescu arborează o jovialitate care nu prevesteşte
Nimic bun, ţineţi minte, domnule dragă, proverbul din
Moşi-strămoşi "Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea".
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.