De la scară îi iau maşinile lor de serviciu, de la scară
Îi vor lua dubele, către puşcăria în care sunt trimişi ca să
Putrezească. Şi cu stângăcie, cu nepriceperea pe care şi-au
Prefabricat-o, ani în şir, când trebuiau să pară credibili,
Perorând împotriva religiei şi a obiceiurilor omeneşti,
Ba chiar sancţionând pe acei comunişti pe care
Securitatea îi descoperea la Înviere, în vălmăşagul de
Întuneric şi lumină al deniilor, în această zi, foştii
Demnitari comunişti îşi îmbrăţişează nevestele şi copiii
Şi nu pot să nu creadă într-un Iisus Hristos semnificativ
Şi într-o Înviere exponenţială, care să-i cuprindă şi pe ei,
Ca o ultimă graţiere divină pentru fiecare. Şi eu mă rog
Pentru pacea morţilor şi a viilor şi mă tem că tocmai
Pace nu vom avea şi că nici Marea Unire cu Basarabia,
Pe care abia o aşteptăm, nu va sosi, dacă va sosi, decât
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu