Undeva, lângă clădirea Guvernului, care ne devalorizează
Pe zi ce trece, în plină zi, ferestrele guvernamentale
Se-ntunecă brusc şi toate telefoanele sună, într-o alarmă
Instantanee, chemate parcă de la un telefon care încă
Nu s-a pus, deşi pericolul ca omul care avea nevoie de el,
Să fie în viaţă, a trecut, iar mecanicii instalatori
Pregătesc racordarea României la întreaga Europă,
Aşa cum pregătesc şi racordarea respectivei spălătorii
În viaţă. Ceaţă politică în Bucureşti, ceaţă politică
De bloc la puşcăria ce le e destinată celor încă rămaşi.
Pe toate arterele de circulaţie, maşinile merg
Cu farurile aprinse. Blocurile se mişcă încet în univers,
Cu spălătoriile semnalizând însângerate. Semnificativă
Greşeală într-un vechi discurs electoral, înainte de alegerile
Locale, în loc de "trăim vremuri de tranziţie", un băiat
De pe-aici, de pe lângă Bucureşti, a zis, inspirat şi
Involuntar, "trăim vremuri de tranzacţie"!
Ceaţă politică şi miros de cenuşă, în România răstignită.
Miroase a ceaţă şi a crematoriu în care ard comunişti.
Miroase a Non Înviere.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.