Și nici nu va avea niciodată linişte,
Dacă fiecare guvern nu găseşte altceva mai bun
De făcut, decât să învinovăţească şi să aresteze
Guvernul anterior. Nu vă temeţi, nu va mai veni
Nici o armată străină peste noi.
S-a reuşit performanţa incredibilă ca românii
Să-i omoare pe români şi mereu va mai fi
Ceva de răzbunat, pentru generaţia noilor orfani politici.
Dar roata istoriei merge înainte şi cineva
O să întrebe mâine de ce a fost nevoie de crimele
De astăzi. Şi nu va fi linişte niciodată.
De aceea, dac-ar fi o reformă de făcut,
Ea ar trebui să se adreseze, întâi de toate,
Relaţiilor dintre oameni. Şi dac-ar fi o lege
De votat şi de impus în România, ea ar trebui
Să consacre definitiv reconcilierea naţională
Zâzania, ura. Goliţi puşcăriile, goliţi urgent puşcăriile,
Şi să interzică, sub pedeapsă, răzbunarea,
Înainte de a mai muri cineva în ele, goliţi puşcăriile,
Dacă nu vreţi să transformaţi România
Într-un cimitir. Într-un cimitir
Cu dobânzi halucinante, până la sfârşitul veacurilor!
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.