<p>Poezie adăugată de: Adina Speranta</p>
Aseară. când ne despărţeam, aseară
Tot mai era un pic de primăvară
Şi-acum aruncă ochii pe fereastră,
A viscolit pe despărţirea noastră.
Distanţa s-a-nmulţit cu alb de moarte,
Departe s-a făcut foarte departe
Şi ninge între noi ninsoare mare,
Ninsoare de sfârşit de calendare.
Şi ochii nu mai au ce să mai vadă
Doar urme de jivine prin zăpadă,
De ocnă-i viscolul ce-mi arde rana
Şi-ascult de sub zăpezi siciliana.
Şi vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunţă trist violoncelul,
Şi harpa, şi pianul mă omoară
Reverberându-mi fulgii de afară.
Mai latră undeva de frig un câine,
Dar tu ce faci în ziua fără mâine,
De fapt, de ce te-ntreb, când eu din mine
Mi-am interzis să ştiu de-i rău sau bine.
Şi a venit ninsoarea alb-albastru
Să parafeze totul cu dezastru,
Să iasă lupi, agenţii foamei sure,
Din fiecare pâlcuri de pădure.
Să vină prin oraşe mari dihănii
Şi caii aburind să tragă sănii,
Şi poşta, în aceste vremuri stranii,
Să-ntârzie cu lunile şi anii.
Să vezi şi tu ce strigăt tragic este
Să nu mai dai de tine nicio veste,
Pe ochi am, doar când ninge, praf de rază
Şi drumurile noastre se blochează,
Nici nu mai ştiu de-i noapte sau e ziuă,
E doar ninsoarea noastră de adio.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.