Mi-e dor de traiul simplu și exact,
Mi-e dor de-o nemurire refuzată,
Aș fi în stare să mai mor o dată,
Pentru-a avea alt rol în primul act.
În dreptul tâmplelor să-mi cânte cuci,
În loc de-o inimă să-mi crească două,
Pe glezne urce râuri reci de rouă,
Să-mi fie gâzi sărmanii nuci uituci.
Nici bună ziua parcă n-aș mai da,
M-aș duce-n munți să viețuiesc sălbatic,
S-arunc o căprioară pe jăratic
Și Dumnezeu să stea la masa mea.
Am să mă sting sărac și singuratic,
Cu-o nuntă neagră, fără nici o stea.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.