Vremuri grele, se scumpeşte sarea,
Se scumpeşte oul în găină,
Dacă vine liberalizarea
Şi viţelu-n vacă se închină.
Trei dolari e-un singur solz de peşte,
Leul, bietul, nu se mai observă,
Gâtul lipsă nu ne mai zâmbeşte,
Trococeanul nu mai are vervă.
Ce tablou de epocă hilară,
Vin neisprăviţii să ne-nveţe
Pe butuci cum să te punem, ţară,
Alianţe forfotesc prin piețe.
Vai, ce vremuri, cârdăşii ascunse.
Socoteli ce nu se pot petrece,
Au rămas copacii fără frunze,
Parcă-i o situaţie cam rece.
Nu mai sunt bucate, iarna-i lunga
Şi sunt semne tragice de foame.
Ce avem, nu ştim cât o s-ajungă,
Dă-ne din petrolul tău, Saddame.
Nu putem intra în amănunte,
Ce mai face Gorbi, fariseul?
Cică-i creşte pata de pe frunte
Şi-l pândeşte, totuşi, K.G.B.-ul.
Stănculescu-al nostru ce mai face?
E-o figură, vai, interesantă,
Pentru vreme de război sau pace,
Are partea lui de gips în geantă.
Toate-ar fi cum ar mai fi, măi frate,
Oamenii-n afaceri se aruncă,
Dar se plâng, şi au şi ei dreptate,
Să nu fie condamnaţi la muncă.
Nu e bună munca nici în ghete,
De-aia nişte greve-s mult mai bune,
Să murim de foame şi de sete,
Dar să lenevim cu pasiune.
Fură toţi, mirându-se că fură,
Presa pune tuturor probleme,
Dar ea însăşi e aşa impură
Şi e răstignită pe extreme.
Vor urma nişte guverne hâde?
Ce mai poate-acest popor să creadă?
Gâtul lipsă nu ne mai surâde,
Trococeanu-i trist ca o baladă.
Două noi Gioconde, dintr-o dată,
Și tristețea încă ne omoară,
S-au scumpit și zâmbetele, iată,
Hai să plângem, e mai ieftin, țară.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.