Un Bucureşti ca o raia turcească,
Resistematizată bolşevic,
Aleargă năucit, din mască-n mască,
Dar nici dolarii nu-i mai spun nimic.
Gălăgioase, curvele pe stradă
Se-agaţă cu privirea de agenţi,
Guvernul tinde, zi de zi, să cadă,
Cu toţi miniştrii lui incoerenţi.
Se-aude că Văsescu vinde base
Şi Parlamentu-i va veni de hac,
Dar cică nu, Băsescu vinde vase,
Ce şi lui Roman foarte mult îi plac.
Nu se cunoaşte cine fură potul
Şi cine dijmăreşte-acest abuz,
E unul, Severin, ce vinde totul
Şi va sfârşi într-un arest confuz.
Turcirea ne-a cuprins ca o beţie,
Băieţi subţiri s-au strâns la Alcatel,
Dar telefonul foarte bine ştie
Ce Istanbul e-n fiece hotel.
Şi din Neajlov se scoală Sinan Paşa,
Să pună dinţi întregului harem,
Ba roşie, ba verde-i e cămaşa,
Depinde ce politică avem.
Democraţia nouă dă din coate,
C-aşa e-n orice marş, pe orice drum,
Mai mult decât atât nici că se poate,
Nici mai puţin decât atât, oricum.
Ce televiziuni oligofrene
Poţi prinde cu antena-satelit,
Ce viaţă din dughene în dughene
Şi noi ce româneşte ne-am turcit!
Ce ţară de privăţi privatizate,
Șpisica din cultură face: Spiess!
Dezastrul nostru merge ca pe roate,
Nu poate fi nici zis, nici contrazis.
Renasc elanuri homosexuale,
De ce-i normal, tot omul e sătul,
Nu e aşa că fiecare cale
Ajunge, orişicum, la Istanbul?
Nici eu nu las nădejdea să renască
Şi mă complac să cad în sinea mea,
Să gust rahat, să beau cafea turcească,
Să dau bacşiş, să fac o temenea.
Guvernul va cădea, când el, prea bine,
Se compromite, fără de istov,
Măcar să aibă pierderea de sine
De a cădea, ca Sinan, în Neajlov.
Ce Bucureşti turcit şi ce cadâne!
Ce baclava, ce bâlci sulemenit!
După atâtea încleştări păgâne,
O veste, doar o veste mai rămâne:
Imperiul Otoman a biruit!
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.