Vedenii febrile înmugurite-ntre ruine,
vedenii febrile bîntuie tăcute coline,
așa că dacă vrei ca împreună
să lăsăm țărmurile pămîntești,
nu trebuie decît să-mi amintești.
Iar dacă vrei ca fără mine
amurgul tainic să-l privești,
nu trebuie decît să-mi amintești.
Regrete spectrale întemnițate-n gheață,
regrete spectrale bîntuie la suprafață,
așa că dacă vrei ca împreună
să navigăm spre porți cerești,
nu trebuie decît să-mi amintești.
Iar dacă vrei ca fără mine
nopții blînd să îi șoptești,
nu trebuie decît să-mi amintești.
Nu e loc sub niciun astru,
în niciun vis, în nicio umbră,
pentru o inimă al cărei glas
însingurarea-l tot alungă.
Și-atunci dureri golite se-mpletesc în pînza sorții,
dureri golite bîntuie tărîmul morții,
așa că dacă vrei ca împreună
stelelor să le ducem vești,
nu trebuie decît să-mi amintești.
Iar dacă vrei ca fără mine
zorile visătoare să descui,
atunci nu trebuie decît să-mi spui.
vezi mai multe poezii de: Oasele Noptii
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.