Adulmec foșninda-nverzire
ce vântu-o-nfioară prin luncă;
Mi-e pleoapa o rană adâncă,
străpunsă de-a ierbii trezire.
Miroase a pace și-a mentă,
a drum șerpuit prin urzeală;
Își varsă amurgul de ceară
umbroasa răcoare latentă.
Se-nclină de vânt sălcii suave,
sub trene de plete curgânde,
ce-așteptă un semn să inunde
bătrâne și triste epave.
Și simt cum Danubiul mă-mbie
și-ascunde străfunduri solare;
Mă-ncearc-o lăuntrică boare
și-mi zboară tăceri - păpădie...
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
!
narcispurice
joi, 20 mai 2021
Salutări, Narcis!
gabriel cristea (autor)
joi, 20 mai 2021
Salutări, gabriel cristea!
Adie!
Cele bune,
narcispurice
narcispurice
joi, 20 mai 2021