Iată ziua devine căruntă,
Unde-i aurul razei de vară?
Și sprâncenele sure se-ncruntă,
Iară pletele se-nfiorară.
Dimineața oftai greu de soartă
De-i amară și fără de vise
Că din zori zarea îmbujorată
Pe o clipă-n fereastră se-aprinse.
Dar iar bolta ursuză mă doare
Ca o vină din multele patimi,
Iar se vede că, dragul meu Soare,
Te-ai trezit udând cerul în lacrimi!
19 iunie 1887
Traducere V. Bragagiu
traducere de: V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.