У камина
Тускнеют угли. В полумраке
Прозрачный вьется огонек.
Так плещет на багряном маке
Крылом лазурным мотылек.
Видений пестрых вереница
Влечет, усталый теша взгляд,
И неразгаданные лица
Из пепла серого глядят.
Встает ласкательно и дружно
Былое счастье и печаль,
И лжет душа, что ей не нужно
Всего, чего глубоко жаль.
1856
Literal.
Lângă cămin
Se sting cărbunii. În semiîntuneric
Se-nvârte focușorul străveziu
Așa stropește purpuriul mac
Cu aripi azuriul fluturaș.
Un șir de pestrițe vedenii
Atrag, amăgind privirea obosită
Și fețe nelămurite
Din scrumul sur privesc.
Se înalță mângâietor și prietenos
Fosta fericire și tristețe
Și minte sufletul că nu îi trebuiește
Tot, după ce acum regretă adânc.
Lângă cămin
Jăraticul încet se stinge,
Un foc se-nvărte străveziu
Precum stropește-un mac în sânge
Un fluturaș liliachiu.
În șir, imaginile mute
Invită văzul obosit
Și fețele necunoscute
Din scrumul sur au răsărit.
Prietenoase-n mângâiere
Vin foste fericiri din greu
Și mint că sufletul nu-mi cere
Tot după ce îmi pare rău.
1856
Traducere V. Bragagiu
traducere de: V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
.....mirabila povară a frumosului.....
Mulțumesc!
Gerra Orivera
vineri, 14 august 2015