Ce-ar mai fi, doctore, să-mi vii!?
Să ne jucăm cu bulgari de zăpadă,
Să porți la gât fular, și-o spadă,
Să facem din iarnă copii.
Să-ți povestesc la gura sobei
Despre zmei cu clopoței;
Să mă săruți să dăm curs probei,
De te oprești să-ntreb: ,,Mai vrei?"
Prin flacăra albastră a lemnului aprins
Doar ochii tăi, la fel, să-mi fie necuprins.
Și-n globul de cristal plin de-aduceri aminte,
ai fost și ești iubit dincolo de cuvinte.
Dar cât viscol între noi
Și cât prăpăd de gheață;
Ce bine ar fi din sloi
Să facem dimineață.
Ochii tăi de chihlimbar
Îmi sunt oaspeții tristeții,
Fruntea ta albă de har
Concurează cu poeții.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.