Aici, la noi,
Cerbii și căprioarele
Vin în nopțile argintii
Să s-adape
Din Calea Laptelui...
Aici, la noi,
Luna-i crăpată
De urletul lupilor,
Iar noaptea
Vezi strălucind în iarbă
Stele ce s-au scoborât
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
S-audă cum latră
Sub crucea de piatră
Cățelul Pământului,
În sterița vântului,
La Curțile Dorului,
De dorul Izvorului...
Aici la noi,
Cerul,
Copil molatic și senin,
Se leagănă agale
Pe crengile stejarilor bătrâni
Ș-ascultă fermecat
Povești din vechime,
De ei depănate;
Iar timpul râde vesel,
La margine de apă.
În păru-i blond el are
Diademă de curcubeie...
Aici, la noi, de mii de ani,
Vântul foșneste prin ramuri,
Fremătând a doină ș-a baladă,
Frunzele toamna cad încet,
Încet,
În unduiri de sârbe si de hore,
Iar pământu-i plin
De hohot de soare,
De suspin de ape,
Și surâde copilăreste
A bob de grâu...
Aici, la noi,
văzduhu-i plin
De fericire
Și cânt de stele.
Și toate cele câte sunt
Bat într-o singură inimă:
Inima țării...
23 ianuarie 1980
vezi mai multe poezii de: Petru Mir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.