Amintiri din trecut – Reminiscențe
de Mihaela Ianculescu
Când am plecat n-am luat în urma mea chiar tot,
Am renunțat la tatuajul de pe piele
Pe antebrațul tău, la mijloc, înspre cot
Impregnat în timp de amprenta mâinii mele.
Sub pliul marginal al tâmplei, adormit
Păstrezi un amalgam de gesturi de iubire
Și-n umbra unui colț de suflet, cuibărit,
Va înflori un fir de dor în amintire.
Iar la ușă când mi-am oprit ultimul pas
Știam când ni s-au intersectat privirile
Că neștearsă o mică umbră ți-a rămas
Din tot ce-a-nsemnat prezența ființei mele.
Și am plecat gândindu-mă că vei afla
Treptat, treptat, că am mai uitat câte ceva
În suflet, pe trup, în minte sau altundeva
Unde nimeni și nimic nu poate anula...
Drepturi rezervate de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu