Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.
Cozonacii mari oftează,
Căci cuptorul dogorește,
De la foc se îmbujorează,
Fața li se rumenește.
Într-un lighenaș, pe masă,
Lângă prunele uscate,
Cu înfățișare aleasă,
Stau cârnați, o bunătate.
Damigeana este plină
Vinu-i dulce și e roșu,
O să bea, când o să vină,
O cănuță chiar și Moșu.
Ce arome, ce-încântare,
Fiindcă astăzi e Ajunul,
Mâine-i mare sărbătoare,
Ziua Domnului - Crăciunul.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.