Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Al nouălea cer - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

„Suntem o singură fiinţă. Când unul plânge, celălalt gustă sarea”

- Împart cu tine cerul violet
Al unei nopţi de iarnă fără stele,
Tăcerea-şi strânge mâinile la piept
Ştiind că eşti iubirea vieţii mele.

De ce am îngheţat sub aşteptări,
Prizonieră-n cercul meu polar?
Am măsurat în mile depărtări
Iubindu-te când dulce, când amar.

Dar niciodată n-am ştiut că port
În pieptul firav, răvăşit de geruri,
Un inocent, bizar aeroport,
Şi-atâtea vise decolând spre ceruri.

- Cu tine-mpart prezent și viitor,
Clepsidra plină cu secunde-albastre,
În dimineți senine, primul zbor
Și când plutesc în apele salmastre

Ori rătăcesc, spre seară, prin deșert,
De-mi ești aproape, însetat, știi bine,
Te prind în brațe și te strâng la piept -
Iubito, tu ești totul pentru mine!

Mă-nalți cu fiecare vers pe cer
(Zburând spre soare nu mă cred Icar),
Prin lumea viselor nu trec stingher
Că mă iubești când dulce, când amar.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Din volumul Din paradisul aproape pierdut -
Editura PIM Iași - 2015

vezi mai multe poezii de: nutzu