În urma ta... pe uliţi vechi... mă strecuram...
Plecau cocori... în zări de fum... se întomna...
Păşeam încet... păşeam sfios... în urma ta...
Când ai intrat... să mi te-arăţi... zâmbind la geam…
Treceau drumeţi... treceau grăbiţi... era târziu...
Iar prin ogrăzi... ţipau stejari... sub ferestrău...
Eu am rămas... înmărmurit... sub geamul tău...
S-a-ntunecat... şi s-a făcut... pustiu... pustiu...
Pe urmă lună... frunze moarte... surd tumult...
Şi chipul tău... în discul ei... s-a oglindit...
Mi-ai aruncat... un trandafir... îngălbenit...
Atât a fost... atâta tot... demult... demult...
vezi mai multe poezii de: Al. O. Teodoreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dana > poezia aceasta, are o resonanta frumoasa. Mai stii vechile melodii romanesti, cu Andreescu, Mihaela Mihai, etc ? (dand la o parte versurile)
Ce orchestratie, aveau!..
Iaca asa suna si o poezie, numa sa ti-o imaginezi! Punctele acelea, luneca, pur si simplu...
Fracturand astfel, ii impune un alt ritm (sa nu mai vorbim despre structurile silabice)
iata, ce putem invata, de la.. Pastorel, al nostru, al romanilor!..
Ritm, masura...
https://www.youtube.com/watch?v=8zz_h1KX_JI
Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 29 mai 2017
punctele de suspensie..ce idee.. !
frumoasa poezia asta!
astept Mirror,poezia asezata pe note..
cu drag,
danab
luni, 29 mai 2017
Va spui ca sigur mie imi suna la ureche acestea, precum o simfonie! Deja.. le si pun pe note, iar punctele de suspensie, rasuna ca viorile suprapuse, ale orchestrei!..
Da, domnule Teodoreanu! Ma gandesc ca daca asa suna-vor mie acestea, poate si altora (daca or citi si rosti in gandu-le).
Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 29 mai 2017