O moară de vânt pe verdele secular;
Vapoare din nisip transportă scoici de aur în larguri de ape,
Pe obrajii fierbinți mă atinge suav cu degetele o ceață,
Și clopote aud pe mare, bat clopote de gheață.
Gondole plutitoare îmbrățișează fundul fântânii,
Drumeții veșniciei croit-au drum pe valuri,
Corăbii de lumină eu port la gât ca-o salbă,
Înveșmântați în pânză vin domnii să ne vadă.
Cu pălării de aramă din pene de păun,
Cu barbă deasă, neagră și ochii adânci povești;
De-o parte demoni ca racii fierți privesc; în casa
De pe colină visează îngeri cu buze unse în miere și unt.
Sprâncene creionate cu un cărbune aprins,
Pe frunțile albe și late mironosițele scufundă
Un văitat terestru în bărcile de plop;
În depărtări, în sacru, un crâng înalță fum albastru.
În zilele de altădată când fluviul era mov,
Treceau pescarii în noapte pe plute se legănau,
Se clătina și cerul în beznele lor mute, multe,
Uscau la soare peștii în cârlige verzi de molid.
În pădurea de argint lupii tăiau lemne uscate,
Ei tatuau copacii cu sângele lor crud;
Bolnavi de pace purtau tărâm de pâini pe tâmple,
Iar pumnii le erau plini cu vin de dud sălbatic.
În basmul pietos aveam un coș cu flori de câmp,
Trei galbeni trandafiri pe rochie îmi crescură,
Eu i-am udat cu lacrimi, șuvoi de albăstrele,
Când te iubeam pe tine mă răstigneam pe codru.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.