Simt singuratatea cum imi intoarce fata
Demult nu mai esti tu, demult nu mai e noi.
Iluzia e sparta, prin crapatura grea
Desarta e prinsa, totusi, inima mea.
Nu voi scapa nici lacrimi, nici vorbe de iubire
Impietrit-a totul, sub lanturi de nestire.
Nestiuta vorba. Nerostitul gand.
Ma leaga toate. Ma uit spre pamant.
Dar lacrimile scurse atinse de o raza
Incoltesc samanta, demult uitata.
Iubirea e in sufle, acolo si ramane. Caci la nivel de suflet, nimeni nu ne poate rapune.
Tu si eu, odata, in camera albastra.
La nivel de suflet, suntem ACASA.
vezi mai multe poezii de: MonicaBP
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
„Iubirea e in sufle,” - și fi mai atentă la editare!
Gerra Orivera
marți, 31 octombrie 2023
Mi-a plăcut mesajul poeziei! Nu vreau să par cârcotașă, dar, să scrii cu diacritice mi se pare o minimă dovadă de respect față de limba română. Plus că o simplă diacritică lipsă poate schimba nu numai un cuvânt ci și întreg înțelesul poemului. Și mi se pare că scrierea cu diacritice nu e o opțiune voluntară - ci obligatorie! Dacă iubim poezia și limba română!
Gerra Orivera
marți, 31 octombrie 2023