Aleargă peste ape fericiri albastre
În zborul lor de-argint nimic nu le atinge
Şi sorb în nemurirea lor de păcătoase astre
Venin; otravă ce-o inimă o stinge…
Sublime părăsiri din ale amurgului chemare
Se-nduioşează de-o privire-ntunecată
Şi lacrimi de adâncuri se–ascund în minutare
De gene toropite, de viaţă secerată
Pietriş de stele-neacă a visului dorinţă
Căzând în poala lunii, alunecând pe-o undă
Arată cu o rază a lumii neputinţă
Se-aşterne o tăcere, smolie şi profundă
vezi mai multe poezii de: Ella
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.