Vai..., daca as putea sa-mi uit vreodata de viata...?
De tineretea asta fara sfârsit, buiaca
De frunzisul ei sunator ca o dimineata
Si toate pasarile din mine sa taca...
N-as mai juca, n-as mai râde luminii
Cu bucurie si dulce si amara,
Sânii fetelor grei ca ciorchinii
Nu i-as mai culege în fiece seara.
As iubi ca salciile si ca apele,
Viata mea ar fi somn adânc de buruiana,
Visul nu mi-ar mai fereca pleoapele,
Dorul meu ar fi smerit ca o strana...!
vezi mai multe poezii de: Alexandru Alexianu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.