NUFERII
În alb curat de raze nins
Şi-n galben şters, şi-n verde stins
Răsar din valul liniştit
De ape - abia tremurătoare.
De ape-ntinse-n care moare
Albastrul cer netărmurit
Sub soare-n valul sclipitor
Răsfrangerea cu floarea lor
Cununa îndoit a tors.
Şi când te uiți pe apa-ai crede
Că pănă-n fundu-i se străvede
Prin valuri, chipul lor întors!
Ei sorb, în ploaia de lumini,
Cu însetate rădăcini,
Sub valul cel tremurător
In care-albastrul palid moare,
Noroiul cel adânc din care-
Hrănesc de mult zăpada lor.
Adăugată de către Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Alice Călugăru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.