Tu
care îți pui mâna peste mine
și
mă încojori
pe dinainte
și pe dinapoi
cu privirea Ta
din ochii
ca para focului
îmi străpungi
sufletul și inima
și Tu Însuți cu mâinile Tale
mă așezi pe stâncă
și cu totul alte priviri îmi dai să disting
real natura tuturor lucrurilor ce mă înconjoară
un strigăt din ape
să fiu
pe palma Ta dreaptă
un crin
și un zbor printre stele
doar Tu
îmi înscrii menirea
căci asemeni cu Tine mă vrei
să-mi iei
lucrurile
ce de Tine mă despart
o cu totul altă ființă de-a fi
nu doar voia mea să se facă în mine ci doar voia Ta Isus
pentru că Tu
fericirea îmi vrei
pe veci
pune-mă
să-ți cânt mersul
dintre o floare și alta
dintre
un cuvânt
și-un alt cuvânt albastru de albastru
până în inima pietrei de vară
supusă privirii
din stele
înțelepțește-mi
cuvintele
și pe degetele Tale Tu mersu-mi așează
o stea să fiu ascunsă-ntre crini la marginea mării în stropi
de cântare
melodie
și cântec din stele spre stele plutind
mă-nvăț
să-ți cânt imaginea
ascunsă-n lumina scăldată-n lumină
ca para focului
ce-ți arde din ochii Tăi
orice secret anihilându-l pentru Tine
căci Tu ești
Acel ce ești
17-02-2018 cluj
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.