Am adunat în ochi, incandescentă,
O întrebare ca o frunză arsă
Ce curge prin nervuri, fosforescentă,
Și-n ochii tăi întrebători se varsă.
Am adunat, din frumusețea lumii,
Albastrul ce îmbracă pomii verzi,
Umbra ce-o varsă pe pământ tăciunii
Nopții, a căror sevă o încorporezi.
Am adunat o zi lângă o noapte
Și negura din zori și din amurg,
Am adunat un milion de șoapte
Și ți-am zidit făptura ca pe-un burg.
Te-am adunat, bucată cu bucată,
Din rime line și mângâietoare,
Le-am așezat, așa cum te-am văzut visată,
Lângă mirarea apei născătoare,
Și le-am lipit cu sărutări rebele,
Cu lacrimi înzecite pe ascuns,
Am respirat cu gândul peste ele
Și-n mine te-ai înfiripat un jar, răspuns!
vezi mai multe poezii de: Ler
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.