În România prostia nu e boală,
...
În România, proștii-s precum sfinții,
Nevinovați și puri ca niște nou născuți,
Sunt sinceri și firești, neprefăcuți,
Am intrat prin ei în noaptea minții!
...
În România prostia nu e boală,
Ea se deprinde temeinic, din născare,
Prostia la români are valoare,
Valoare obținută în ani și ani de școală!
...
N-am putea spune că dascălii sunt proști,,
Asta e programa, plină de prostii,
Ajungi chiar să-i respecți dacă-i cunoști,
Nu-i deloc ușor să prostești copii!
...
Copiii noștri, cum ajung adulți,
Pot fi cu ușurință folosiți,
Absolvenți de școli, superior prostiți,
Cu-atât mai utili, cu cât sunt mai mulți!
...
Și-n realitatea noastră imediată,
Nu ești prost, în România nu exiști,
În România proștii sunt artiști,
Iar prostia a ajuns la rang de artă!
...
Proști-s vizibili, nu-i greu să-i recunoști,
Sunt peste tot, parcă tot mai mulți,
Fii doar atent ce spui, să nu-i insulți,
Că România geme azi de proști!
...
Mulți sunt absolvenți de facultate,
Unii au chiar două facultăți,
Peste ei sunt cei cu doctorate,
Mai pune-te cu proștii, dacă poți!
...
Fiind utili, sunt peste tot băgați,
Fără ei, ar fi dezastru-n țară,
În România prostia nu e boală,
Proștii votează și tot ei sunt votați!
...
Nu ești patriot dacă-i urăști,
Ei sunt la guvernare și în parlament,
Mama proștilor, gravidă permanent,
E harnică și ne-a umplut de proști!
...
Să li te-mpotrivești ar fi-n zadar,
Cu proștii nici nu-i bine să te pui
Și-n România, parcă a nimănui,
Prostia-i un firesc existențial!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.