Am învățat ce înseamnă să iubesc
S-a-ntâmplat să rabd o viață,
Să știu azi ce e iubirea,
Curaj n-am să-i spun în față
Căci nu iubesc dezamăgirea.
Mi-au curs idile ca prin vis,
Mă speriam de realitate,
Sufeream că viața m-a omis
Și visele-mi mureau în rate.
Tinerețea-n floarea vârstei,
Iubeam doi ochi calzi, doritori,
Ne încălzeam iarna la ei,
Jucam un rol ca doi actori.
N-am învățat deloc ușor,
Să iubești nu-nveți la școală,
Nici eu n-am vrut să fiu trișor,
... dependența e o boală.
Părcă trăiești când ești iubit,
Când e ploaie tu vezi soare,
Nu vezi că părul ți-a albit...
Nicio rană nu mai doare.
Azi, sunt un devotat bărbat,
Nu mai vreau să-mbătrânesc,
Deși târziu am învățat...
Cât de frumos e să iubesc.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.