Am pierdut o Demnitate!
C-am fost, n-am fost, drepți ori firești,
C-avem, n-avem, azi o etate,
Românii mei, să fim onești!
Noi am pierdut o Demnitate!
C-am vrut, n-am vrut, să respectăm,
Principii de moralitate,
Românii mei, să nu uităm!
Noi am pierdut o Demnitate!
Lăsăm regretele-n trecut,
Trimitem pagina-n istorie,
Păstrăm în minte... ce-am pierdut,
... de nu vom pierde din memorie.
Fascinați prin modestie,
Nu prin discursuri deșănțate,
Niciodată n-o să știe
Că i-am copiat din demnitate.
S-ar fi putut, nu s-a-ntîmplat,
Speram, poate cu tine, Sire!
Chiar fără tronul, disputat
Să ne gândim la întregire.
Acum nu știm ce-i de făcut,
În fața morții, suverane,
Pumnii istoriei strânși, în scut
Vor naște peste timp blazoane.
S-a scurs durerea-n iertare,
O viață lungă-n nedreptate,
Fii cu noi, Om bun, onoare!
Odihnă-n pace, Majestate!
Autor: Gabriel Stănciulescu
Decembrie 2017
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.