Sǎ nu fi existat,
În lumea asta,
Idei
Al cǎror înţeles
A frǎmântat-o
Pe Iocasta
Când era vorba
De ales?
Eu cred c-au existat,
Aşa cum sunt
Esenţe
Pe care veşnic
Le-am cǎutat
Şi când eram
În zdrenţe.
Am practicat
Virtutea
Neîncetat,
Dar nu pentr-o rǎsplatǎ
Oarecare
Sau
Pentru o pedeapsǎ
Moralizatoare,
Ci pentru armonia
Sufleteascǎ
Ce pune ordine
În evitabil
Şi-n fericirea
Ce va sǎ creascǎ
Fǎcând prezentul
Suportabil.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.