Am să îți scriu o poezie
încât doar tu vei şti să o citeşti
şi-ai să ajungi, femeie, să orbeşti
când ochii plini de frenezie
se vor albi neputincioşi într-un orgasm de erezie.
Am să te fac apoi să vezi
ținându-te de mână doar,
strângându-te ca-ntr-un mojar,
ceea ce nici acum nu vrei să crezi
că eu te văd ca zumzetul cuvintelor roite prin livezi.
Culori prin ochi să mai priveşti
n-ai să mai ai nevoie vreodată
acum când toate degetele-mi, iată,
s-au colorat ca nişte peşti
când îți ating zbatându-se între pământ şi apă nurii regeşti.
Rămâi cu pleoapele închise, aşadar,
în timp ce-n palmele-mi ca un căuş
poți să inspiri miros de făt de ineluş
şi-am să îți fiu şi uragan şi far
când între mările din noi vei naviga fără habar.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc
maresalmusca (autor)
vineri, 04 octombrie 2019
Fie ce-o fi, dar acel ”făt de ineluș” m-a dat gata :)
Drăgălașă poezie, eu aș mai lucra un picuț la:
”când îți ating zbatându-se între pământ şi apă nurii regeşti” (din cauza ritmului)
A fost un popas plăcut!
Adina Speranta
vineri, 04 octombrie 2019