Nǎdejdia rugii se îndoaie
Precum crenguţele de brad
Sub un omǎt bǎtut de ploaie
Cu picurile-i mari ce cad.
Şi Cel de Sus are o treabǎ,
Face vizite celor slǎbiţi,
Nu are timp şi nu se-ntreabǎ
De ce am ochii obosiţi.
Am uitat demult sǎ bat la porţi
Ce stau închise mai mereu
Precum, pe rafturi, stau multe cǎrţi
Ce-nchid în ele câte-un eu.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.