Am un coș plin c-o dragoste mare,
În piept îmi bate luna plină;
Am o pădure cu flori de-argint
Și-un cufăr cu lumină de fagi.
Atâta frumusețe nu văzut-am eu
De-a lungul vieții mele întregi,
Câtă au văzut azi ochii mei căprui,
Când au privit zâmbetul tău de copil.
Atâta tremur n-a întâlnit ființa mea,
Atâtea zbârlituri n-a cunoscut pielea;
Cât fior mi-a zguduit sângele roșu,
Cochetând cu priveliștea ta de iriși.
Atâta grație sufletul meu n-a știut,
Că o femeie poate atinge cu dânsul;
Din farmecul acela de nuri divini,
Au înflorit cireșii în albul lor boboc.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.