Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineață ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu
Eu suflu-n cer că e fierbinte
și poate îmi aduc aminte
pe lumea asta eu ce caut
de scriu sonete doar la flaut
Tăcerea cântă la pian
și eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se știe
e goală rău și e zurlie
Și către cer cu fața-n sus
prietenii cu toți s-au dus
Costel Zăgan, CEZEISME II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesantă poezie! Mesajul trebuie înțeles de mulți... : ))
Ina M.
sâmbătă, 29 august 2015
Mi a plăcut !
mirimirela
sâmbătă, 29 august 2015